
Discursul celor doi, care de fapt nu aveau ce să spună, pentru că probabil nu aveau dezlegare de la Cotroceni, nu a fost de fapt decât o penibilă reluare de promisiuni pe care nimeni nu le mai crede și de apeluri patetice adresate sindicatelor și profesorilor în vederea renunțării la greva anunțată. Aceleași vorbe goale pe care le auzim de 4 luni, același limbaj de lemn al politicienilor noștri. Asigurări că vor fi bani pentru salarii, trimiteri la criză, lamentări, declarații de intenții, legea salarizării unitare, mărim salariile mici, nu facem disponibilizări în învățământ, noi vă înțelegem dar nu avem de unde, guvernarea trecută, vom negocia, vom găsi soluții, nu sacrificăm elevii, legile învățământului, reforma, vorbe, vorbe, vorbe. Nici un răspuns concret la revendicările noastre.
Vom reveni cu informații pe măsură ce le primim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu