*****ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORILOR - 5 OCTOMBRIE 2017*****

luni, ianuarie 31, 2011

COMUNICAT FSLI LEGEA 221/2008

FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT - ROMÂNIA
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ salută decizia Procurorului general al României, d-na Laura Codruţa Kovesi, de a promova recursul în interesul legii, în vederea aplicării unitare a Legii 221/2008, în sensul recuperării diferenţelor de drepturi salariale pentru perioada 1.10.2008- 31.12.2009.
Este încă o dovadă că Legea 221/2008 trebuie să se aplice, fapt demonstrat şi de miile de procese câştigate în mai multe judeţe ale ţării.
Sperăm că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în urma analizării recursului în interesul legii, făcut de Procurorul General al României, vor propune o soluţie prin care membrii noştri de sindicat, care sunt în acest moment în proces, să îşi recupereze aceste drepturi.
„Iniţiativa Procurorului general al României ne mai dă o speranţă că în această ţară legislaţia se respectă. Sperăm că angajaţii din educaţie îşi vor recupera, măcar în acest fel drepturile pe care le au”, a declarat Simion Hancescu, preşedinte FSLI.
Contact:
Simion Hancescu, preşedinte F.S.L.I., 0722.779.716
Marilena Gheorghiţă, Departament Comunicare, 0728.999.847
R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
CABINET
PROCUROR GENERAL
Nr.952/C/4043/III-5/2010
din 2010
Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 26.01.2011

C ă t r e,

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În conformitate cu prevederile art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr.202/2010, formulez prezentul

RECURS ÎN INTERESUL LEGII

În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la ,,Aplicarea dispoziţiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, referitor la pretenţiile formulate de această categorie de personal, având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.”
Urmare sesizării formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 3225/25A din 13 mai 2010, transmisă prin adresa nr.47/SU/2010 din 19 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, s-a verificat practica judiciară la nivelul întregi ţări, în problema de drept enunţată, constatându-se că aceasta este neunitară atât sub aspectul temeiniciei acţiunilor formulate de reclamanţi vizând acordarea diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cât şi sub aspectul perioadei pentru care au fost recunoscute aceste drepturi.
Divergenţa de jurisprudenţă a fost determinată de o apreciere diferită asupra efectelor în timp ale deciziilor nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, nr.842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009 pronunţate de Curtea Constituţională.
I.1 Astfel într-o opinie majoritară se apreciază că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, iar pârâţii au fost obligaţi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009, pentru următoarele considerente:
Prin art.1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15 din 30 ianuarie 2008 s-a stabilit, începând cu 1 octombrie 2008 şi până la 31 decembrie 2008, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, de 291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%, comparativ cu perioada anterioară.
Prin Legea nr.221 din 27 octombrie 2008 s-a aprobat cu modificări Ordonanţa de Guvern nr.15/2008, stabilindu-se o majorare a valorii coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie -31 decembrie 2008 în sensul că, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3, aceasta este de 400,00 lei şi reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008 s-au stabilit alte valori ale coeficienţilor de multiplicare pentru perioada octombrie – decembrie 2008 şi s-a amânat aplicarea Legii nr.221/2008, pentru luna aprilie 2009. În preambulul ordonanţei se arată că adoptarea acestei soluţii legislative a fost determinată de contextul economic dificil care se reflectă şi asupra României.
Prin decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008 sunt neconstituţionale.
La data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr.151/2008 prin care a modificat titlul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, în sensul că acest act normativ priveşte creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi 2009 personalului din învăţământ şi, de asemenea, a modificat valoarea coeficientului 1,000 în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui stabilit prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008.
Ulterior, prin art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar s-a stabilit că valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător şi perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă, respectiv 1 ianuarie – 31 martie 2009 şi 1 aprilie -31 august 2009
Prin decizia nr.989 din 30 iunie 2009, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 sunt, de asemenea, neconstituţionale, având în vedere aceleaşi considerente ca şi cele expuse în decizia nr.1221/2008.
Pe calea acestei decizii s-a precizat că neconstituţionalitatea priveşte întreg actul normativ, chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunţării respectivei decizii.
De asemenea, instanţa de contencios constituţional a arătat că prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 continuă abordarea iniţiată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008, prevederi prin care au fost reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008.
După pronunţarea deciziilor nr.1221 din 12 noiembrie 2008, nr.842 din 2 iunie 2009 şi nr.989 din 30 iunie 2009 ale Curţii Constituţionale, Guvernul nu a modificat conţinutul ordonanţelor constatate ca fiind neconstituţionale, pentru a-l pune în acord cu Constituţia şi pentru a respecta indicaţiile Curţii Constituţionale, statuate în considerentele acestor decizii ci, dimpotrivă, a emis ordonanţe cu un conţinut identic şi după data de 12 noiembrie 2008, când s-a pronunţat prima decizie a instanţei de contencios constituţional.
Ulterior, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.31 din 10 aprilie 2009, se modifică de asemenea valoarea coeficienţilor de multiplicare 1,000 utilizabili la stabilirea drepturilor salariale pentru diferite funcţii didactice şi didactice auxiliare, făcându-se din nou, trimitere la Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, prin art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41 din 28 aprilie 2009 se modifică Ordonanţa de Guvern nr.15/2008, stabilindu-se valoarea coeficienţilor de multiplicare pentru perioada mai – decembrie 2009.
Prin decizia nr.106 din 4 februarie 2010, Curtea Constituţională a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor acestor ultime ordonanţe, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI din Legea nr. 330/2009, astfel încât, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ca acte modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 sunt şi ele abrogate.
S-a considerat că efectele deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională prin care s-a constatat neconstituţionalitatea diminuării dreptului se traduc în neaplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008, Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 şi justifică recunoaşterea îndreptăţirii personalului din învăţământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008.
S-a reţinut şi că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea, au efecte pentru viitor, în sensul că, după data publicării acestora în Monitorul Oficial, judecătorul le va avea în vedere, iar prevederile legale declarate neconstituţionale, nu mai pot fi aplicate în cauză, procesele urmând a fi soluţionate prin luarea în considerare a acestei noi realităţi juridice, create prin hotărârile instanţei de contencios constituţional.
Totodată, s-a apreciat că salariul reprezintă unul din elementele esenţiale ale contractului individual de muncă şi conform art.41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea acestuia se poate face numai cu titlu de excepţie şi în condiţiile prevăzute de cod.
La momentul formulării acţiunii, reclamanţii au avut speranţa legitimă că dreptul lor va fi recunoscut, salariul reprezentând suma pe care angajatorul s-a obligat să o achite pentru munca prestată.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noţiunea de ,,bunuri”, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, cuprinde atât ,,bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin o ,,speranţă legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului său (cauza Draon împotriva Franţei).
Or, reclamanţii, fiind beneficiarii dispoziţiilor Ordonanţei de Guvern nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puţin o ,,speranţă legitimă”, cu privire la realizarea drepturilor referitor la creşterile salariale.
De altfel, această ,,speranţă legitimă” îşi găseşte justificarea şi în desele modificări legislative datorate intervenţiei Guvernului care, prin ordonanţe succesive, a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creşterile salariale ale personalului din învăţământ.
În acest sens a fost invocată şi jurisprudenţa Curţi Europene a Drepturilor Omului în cauzele Străin şi alţii împotriva României, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, Radu împotriva României
Mai mult decât atât, s-a considerat că ingerinţa în dreptul reclamanţilor cu privire la respectarea drepturilor salariale s-a făcut cu nerespectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie.
S-a apreciat şi că, atâta timp cât Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.31/2009 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41/2009 conţin norme de trimitere la dispoziţiile art.11 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, iar toate actele normative ulterioare de modificare a Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 au fost declarate neconstituţionale, în cauză sunt incidente prevederile care stabilesc o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei chiar şi pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Ordonanţelor de Urgenţă ale Guvernului nr.31/2009 şi nr.41/2009 (Anexa I.1).
I.2 Alte instanţe au admis acţiunile reclamaţilor şi au dispus obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.221/2008 dar, numai pentru perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009, cu motivarea că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.31/2009 şi, respectiv, cele ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.41/2009 care stabilesc o valoare redusă a coeficientului de multiplicare nu au fost declarate neconstituţionale, ele producându-şi efecte din momentul publicării în Monitorul Oficial şi până în momentul în care au fost abrogate (Anexa I.2)
II.1 Într-o altă opinie s-a apreciat că pretenţiile astfel formulate nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 prin Legea nr.221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008 publicată în Monitorul Oficial nr.739 din 31 octombrie 2008, act normativ care a prevăzut, pentru perioada octombrie-decembrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei pentru funcţiile didactice şi didactice auxiliare prevăzute la art.1 alin.1 lit. c).
Aplicarea, astfel cum solicită reclamanţii, a prevederilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008, în perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite ulterior.
Deşi prin decizii succesive, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea ordonanţelor de urgenţă ale guvernului prin care se reglementa salarizarea personalului din învăţământ, totuşi, potrivit art.11 alin.(3) din Legea nr.47/1992 republicată, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 31 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii, ca garanţie a realizării drepturilor constituţionale, în strânsă legătură cu securitatea raporturilor juridice constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
Aşadar, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008 şi-a produs efectele vizând perioada reglementată, 1 octombrie 2008 – 2 decembrie 2008 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale), prevederile art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 şi-au produs efecte pentru perioada 1 octombrie 2008-6 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 842 din 2 iunie 2009 a Curţii Constituţionale), iar prevederile art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009 şi-au produs efectele în perioada 1 ianuarie 2009-31 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009 a Curţii Constituţionale.
De asemenea, în perioada 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009, creşterile salariale pentru personalul din învăţământ au fost stabilite potrivit art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259 din 7 iulie 2009, respectiv Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41/2009, aprobată prin Legea nr. 300 din 6 octombrie 2009.
Ulterior, prin art.48 alin.1 pct.16 din Legea – Cadru nr.330/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.762 din 9 noiembrie 2009 au fost abrogate în mod expres, începând cu data intrării în vigoare a acestei legii, prevederile Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin decizia nr.838 din 17 mai 2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de a realiza justiţia, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.
În susţinerea acestei orientări jurisprudenţiale, s-a arătat şi că prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate expres prin art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008.
Potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.
Fac excepţie prevederile din Ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi care, ulterior, au fost respinse prin lege de către Parlament.
Or, constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 nu este de natură să repună în vigoare texte abrogate expres. (Anexa II.1)
II.2 Într-o altă orientare jurisprudenţială, pretenţiile reclamanţilor au fost respinse pentru perioada 1 octombrie 2008-2 decembrie 2008 şi admise pentru perioadele ulterioare.
În argumentarea acestor hotărâri, s-a reţinut că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 a fost declarată neconstituţională în integralitatea ei prin decizia nr. 1121 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008.
Prin urmare, în intervalul 01.10.2008-02.12.2008 şi-au produs efectele dispoziţiile art. 2 din O.U.G. 136/2008.
În acest sens a reţinut şi că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.
Efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea în statul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat. (Anexa II.2)
Apreciez punctul de vedere, exprimat la punctul I.1 ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii, pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2008, s-a stabilit, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie-31 decembrie 2008 în cuantum de 291,678, reprezentând o creştere cu 6%, comparativ cu valoarea aceluiaşi coeficient aplicabil în perioadele precedente.
Totodată, s-a stabilit şi că, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este constituit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru această perioadă, poate deveni 299,933 lei
Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221 din 27 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.730 din 28 octombrie 2008, iar art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonanţă a fost modificat, în sensul că, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, este de 400,00 lei, aceasta reprezentând şi valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Acest act normativ a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, potrivit dispoziţiilor art. 78 din Constituţie
Prin art.1 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.739 din 31 octombrie 2008 s-a stabilit, pentru perioada octombrie – decembrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru funcţiile didactice prevăzute la art.1 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, în cuantum de 299,933 lei.
Totodată, în cuprinsul art. 2 s-a prevăzut că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru stabilirea salariilor personalului didactic din învăţământ, astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 221/2008, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale eferente lunii aprilie 2009, în condiţiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar şi ţinând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanţă, de creşterea competitivităţii şi calităţii actului de învăţământ.
Pe de altă parte, prin art. 3 s-a arătat că, pentru perioada ianuarie – martie 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi stabilită prin actele normative care vor reglementa creşterile salariale ce se acordă în anul 2009 personalului din sectorul bugetar.
Prin art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 136/2008 au fost abrogate în mod expres dispoziţiile art. 1 alin. (1) liniuţa a 3-a şi art. 1 alin. (1) lit. c) liniuţa a 3-a cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008 care instituiau o majorare a coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie – decembrie 2008.
Ulterior, la data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 151/2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008 prin care a modificat titlul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că acest act normativ vizează creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ.
De asemenea, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 s-a modificat art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 , stabilindu-se pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, în cuantum de 299,933 lei.
Creşterile salariale pentru anul 2009 au fost stabilite etapizat, potrivit dispoziţiilor art. 11 introduse prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008, potrivit cărora:
,,În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ, stabilite potrivit anexelor nr.1.1, 1.2, 2 şi 3, se majorează după cum urmează:
a)pentru perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a şi 3a;
b)pentru perioada 1 martie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2 b şi 3b.
c)pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b , 2b şi 3 b”.
Anexele mai sus menţionate indică, pentru perioada octombrie 2008 – decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Prin art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008 s-au abrogat, în mod expres, dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008.
Ulterior, prin decizia nr.1221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I , nr. 804 din 2 decembrie 2008, Curtea Constituţională, fiind sesizată de Avocatul Poporului, a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituţionale.
În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a arătat că „neconstituţionalitatea reţinută (…) loveşte actul normativ în ansamblul său, astfel că abrogarea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 prin cele ale art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, ulterior sesizării instanţei constituţionale, nu mai are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei”.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009 a fost respinsă prin Legea nr.57 din 1 aprilie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 7 aprilie 2009.
Prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 464 din 6 iulie 2009 şi decizia nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr.542 din 4 august 2009, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.1 pct.2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008 sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente care au stat la baza pronunţării deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la situaţia juridică rezultată ca urmare acestei ordonanţe de urgenţă.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.60 din 30 ianuarie 2009, Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 a suferit noi modificări şi completări.
Astfel, prin art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 s-a prevăzut că: ,,La articolul 11 alineatul (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a,2a şi 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b,1.2b, 2b şi 3b; ”
Totodată, la art. 3 se stabileşte că: ,,Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr.1.1a,1.2a,2a,3a,1.1b,1.2b,2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru aceste perioade era aceeaşi, de 299,933 lei.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 303 din 8 mai 2009.
Modificarea operată nu vizează, însă, creşterile salariale pentru personalul din învăţământ.
Prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, Curtea Constituţională a constatat că atât dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008, cât şi dispoziţiile art.2 şi art.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de contencios constituţional, la pronunţarea deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008.
Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 a suferit noi modificări şi după pronunţarea acestor decizii de neconstituţionalitate, respectiv, prin art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259 din 7 aprilie 2009 şi art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, aprobată prin Legea nr. 300 din 6 octombrie 2009.
Pe calea acestor modificări s-a menţinut valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei şi pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009.
Prin art. 48 alin. (1) pct. 16 al Cap. VI „Dispoziţiile finale” din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a fost abrogată, în mod expres, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea Constituţională, fiind sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate ce vizau prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009, precum şi a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, în mod constant, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins, ca devenite inadmisibile aceste excepţii, constatând că aceste ordonanţe de urgenţă, ca acte normative modificatoare ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 15/2008, abrogată în mod expres, au fost şi ele abrogate, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional.
Însă, pe calea considerentelor unora dintre aceste decizii, Curtea Constituţională a precizat, în mod expres, că: „Dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009
[1]”.
Astfel, pe calea considerentelor acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reamintit aspectele statuate cu valoare principiu prin deciziile sale anterioare, unde a reţinut că: „nici modificarea sau completarea dispoziţiilor legale criticate de legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de aceleaşi vicii de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat şi nu preluat prin actele normative succesive de modificare şi completare”.
[2]
În esenţă, evoluţia reglementării în materia salarizării personalului din învăţământ, concurent cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie este prezentată în tabelul anexat prezentului recurs în interesul legii, iar soluţionarea problemei de drept incidente în cauzele analizate, presupune lămurirea întinderii în timp a efectelor deciziilor succesive ale Curţii Constituţionale, indicate în precedent, cu referire la cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României: ,,Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, iar în conformitate cu alin. (1) al aceluiaşi articol: ,,Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr.47/1992, republicată arată că deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Pe calea normelor anterior evocate, s-a instituit un mod atipic, dar ireversibil, de suspendare şi de încetare a efectelor juridice ale dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe constatate necostituţionale
[3].
Astfel, efectele controlului de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională privesc securitatea dinamică a drepturilor, similar modificării sau abrogării normei juridice ( fără a se identifica, însă, cu acestea), iar în măsura în care autoritatea emitentă a normelor declarate neconstituţionale (Parlament sau Guvern, după caz) alege să nu dea curs obligaţiei sale de a pune de acord prevederile respective cu cele ale Constituţiei, nici în cadrul şi nici în afara termenului de 45 de zile, intervine rolul autorităţilor publice de aplicare a legii şi implicit, al instanţelor judecătoreşti care vor continua să nu aplice actul normativ sau dispoziţiile constatate a fi neconstituţionale, cu toate că, formal, respectivele texte rămân în vigoare.
În acest sens, au fost exprimate opinii în literatura de specialitate
[4] şi a statuat în mod constant instanţa de contencios constituţional[5].
Prin urmare, actele sau prevederile normative constatate ca fiind neconstituţionale îşi pierd eficienţa juridică şi nu mai pot fi aplicate, cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti urmând a fi soluţionate cu luarea în considerare a acestei noi realităţi juridice, determinate de existenţa deciziilor Curţii Constituţionale.
În mod concret, pe un termen de 45 de zile (calculat de la data de 2 decembrie 2008 – data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale), efectele Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008 au fost suspendate, iar la expirarea termenului prevăzut de Constituţie, acestea au încetat de drept, actul normativ constatat neconstituţional în integritatea sa, fiind, practic, lipsit de efecte.
Mai mult, prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009, Parlamentul a respins Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 în integralitatea sa şi respingerea acestui act normativ de către Parlament, au ca efect repunerea în vigoare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) liniuţa a III-a şi ale art. 1 alin. (1) lit. c) liniuţa a III-a precum şi a referirilor la valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 din cadrul anexelor 1.1, 1.2, 2 şi 3 din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221/2008.
De asemenea, modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 15/2008 în forma aprobată de Parlament prin Legea nr.221/2008, prin Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 151/2008 şi nr. 1/2009 (constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 989 din 30 iunie 2009 şi nr. 984 din 30 iunie 2009), devin lipsite de eficienţă juridică, în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.
În privinţa Ordonanţelor de Urgenţă ale Guvernului nr. 31/2009 şi nr. 41/2009, se constată că, deşi Curtea Constituţională nu a constatat pe calea dispozitivului neconstituţionalitatea acestora (întrucât, ca acte modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI- „Dispoziţii finale” din Legea nr.330/2009, au fost şi ele abrogate, excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la aceste ordonanţe devenind inadmisibile), totuşi pe calea considerentelor formulate, instanţa de contencios constituţional a arătat, cel puţin cu privire la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, că: „Dispoziţiile art. 2 din acest act normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau nişte dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial , partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009”.
Pe această cale, instanţa de contencios constituţional a reamintit considerentele de principiu din decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reţinut că: „nici modificarea sau completarea dispoziţiilor legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec”
[6].
Or, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea
[7].
Aşadar, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi se impun cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiectelor de drept, fiind dincolo de orice îndoială că regulile stabilite de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor pe care le-a pronunţat sunt general obligatorii, iar nerespectarea lor în procesul de legiferare lato sensu – atât de legiuitorului primar, cât şi de legiuitorul delegat – are drept consecinţă emiterea unor acte neconstituţionale.
În materia analizată, se poate observa că, pe calea unei jurisprudenţe constante, instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea actelor normative succesive prin care Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, a persistat în hotărârea de nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008.
Considerentele de mai sus cu privire la caracterul general - obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, coroborate cu regula de interpretare logică a normei juridice – actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat - impun a se considera că, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009 îşi produc efectele dispoziţiile Legii nr. 221/2008 prin care au fost modificate prevederile art. 1 alin.(1) lit. a), art. 1 alin. (1) lit. c) şi anexele 1.1, 1.2, 2 şi 3 ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2001, stabilindu-se, începând cu data de 1 octombrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 în cuantum de 400,000 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare în favoarea personalului din învăţământ.
Dacă s-ar aprecia că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii unor norme juridice nu pot pune în niciun fel în discuţie efectele produse anterior, s-ar nega însuşi caracterul obligatoriu şi opozabilitatea erga omnes a acestor acte de jurisdicţie constituţională.
Viciul de neconstituţionalitate constatat de Curtea Constituţională fiind puternic, cu evidente consecinţe asupra înlăturării unor drepturi stabilite prin lege, prezumţia de constituţionalitate a ordonanţelor emise este înlăturată pentru viitor.
Aplicarea în procesele pendinte a deciziilor pronunţate succesiv de Curtea Constituţională prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţelor de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009 şi implicit a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii care guvernează efectele acestor decizii.
Astfel, raporturile juridice vizând salarizarea personalului din învăţământ au luat naştere în perioade anterioare publicării acestor decizii, în temeiul unor acte normative care beneficiau de prezumţia de constituţionalitate, prezumţie care, ulterior, a fost înlăturată şi au creat drepturi şi obligaţii al căror conţinut este incert, fapt dovedit chiar prin aceea că ele formează obiectul unor contestări în justiţie.
Conţinutul concret al drepturilor şi obligaţiilor deduse judecăţii este stabilit într-un mod incontestabil doar prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile asupra fondului şi intrarea soluţiilor instanţelor în autoritatea de lucru judecat, iar aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale indicate anterior, în virtutea caracterului obligatoriu erga omnes al acestora, nu echivalează cu producerea unor efecte retroactive, deoarece drepturile şi obligaţiile născute sub imperiul ordonanţelor de urgenţă ale guvernului, constatate neconstituţionale nu au o certitudine juridică
[8].
Doar într-o astfel de abordare a problemei de drept se dă eficienţă practică deciziilor instanţei de contencios constituţional, obligaţia de aplicare a actelor jurisdicţiei constituţionale care profită ex nunc tuturor subiectelor de drept interesate fiind ridicată la rang de principiu constituţional
[9].
De altfel, o astfel de aplicare a normelor juridice analizate, ca efect al deciziilor succesive ale Curţii Constituţionale anterior evocate, se cuvine a fi avută în vedere şi din perspectiva imperativului respectării principiului nediscriminării, consacrat prin art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Astfel cum a arătat instanţa de contencios constituţional prin considerentele deciziei nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, „ar fi discriminatoriu ca unele prevederi dintr-o ordonanţă de urgenţă să se aplice şi să-şi producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 şi celelalte, care vizează perioada de după 1 mai 2009, să fie neconstituţionale şi să îşi înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condiţiile în care art. I. pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 este lovit de acelaşi viciu de neconstituţionalitate extrinsec, întrucât creşterile salariale precizate prin Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 şi nici pentru anul 2009, contrar voinţei Parlamentului”.
De asemenea, se acordă eficienţă juridică „speranţei legitime”, ca noţiune autonomă în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului
[10] în recunoaşterea exercitării efective a drepturilor conferite prin Legea nr. 221/2008, fundamentată, în mod rezonabil şi justificat pe soluţia legislativă adoptată de Parlament, în virtutea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, coroborată cu jurisprudenţa constantă a instanţei de contencios constituţional, întemeiată pe principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Chiar dacă Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2009 cu modificările şi completările anterioare, a fost abrogată în mod expres prin Legea nr.330/2009, pronunţarea unei decizii în interesul legii este oportună, întrucât problema de drept analizată a fost ridicată într-un număr mare de litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată, la nivelul întregii ţări, practica judiciară neunitară vizează întreaga categorie profesională a personalului din învăţământ şi pune în discuţie aplicarea mecanismelor naţionale pentru înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă [Curtea Europeană a Drepturilor Omului,Tudor Tudor c/a României; Hotărâre din 24 martie 2009, § 26-29; Ştefanică ş.a. c/a României, Hotărâre din 2 noiembrie 2010 (cerere nr. 38155/2002), § 30-34].
Pentru aceste motive, în temeiul art. 3307 din Codul de procedură civilă solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
PROCUROR GENERAL
Laura Codruţa Kövesi