*****ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORILOR - 5 OCTOMBRIE 2017*****

miercuri, iulie 29, 2009

DOUĂ DECENII DE BÂLBÂIELI MĂREȚE

Se apropie cu pași repezi un nou început de an școlar. Al douazecisiunu-lea de la evenimentele din ‘89.
Dacă ar fi să facem un bilanț a ceea ce s-a întamplat în învățământul românesc în cele două decenii de democrație originală instaurată pe meleagurile dâmbovițene, concluzia generală care se desprinde este că acesta a fost un poligon în care s-au desfăurat un șir nesfârșit de experimente nereușite, subiecții supuși testelor fiind atât elevii, cât și dascălii. Din păcate, generațiile care au trecut prin băncile școlii în această perioadă au fost unele de sacrificiu.
Matematicienii, istoricii, chimiștii, juriștii și inginerii care s-au perindat în fruntea Ministerului Educației au venit fiecare cu propria lui viziune falimentară legată de reforma sistemului de învățământ. Astfel, s-a ajuns la un talmeș-balmeș din care nimeni nu mai înțelege nimic. Trist este că, după 20 de ani de căutari, calitatea învățământului românesc a scăzut sub nivelul din perioada predecembristă.
Subfinanțarea cronică și lipsa de profesionalism a majorității miniștrilor care au condus acest minister au fost factorii determinanți care au contribuit la nereformarea sistemului educațional. Nu pot fi sub nicio formă de acord cu președintele României, care a afirmat că „școala românească scoate tâmpiți”. Însă trebuie să recunoaștem că o parte dintre elevii care termină școala nu au competențele necesare care să le permită să se integreze rapid într-o economie de piață concurențială.
Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă aveam o clasă politică responsabilă. Din păcate, cea din România s-a născut din materia urât mirositoare formată de gunoaiele scoase la suprafață de apele tulburi și învolburate de la începutul anilor ‘90. Speriați probabil că nu vor face față exigențelor impuse de noile reguli ale democrației, specialiștii, oamenii cinstiți, au facut un pas înapoi, lăsându-i pe incompetenți, semidocți, mincinoși să iasă în față, ca paduchele în frunte.
An de an, guvernanții, întreaga clasă politică, au turnat venin, picătură cu picătură, peste școala românească, iar în ultima perioadă acesta a fost administrat cu polonicul.
Loviturile pe care le-a primit acest domeniu în ultimele șase luni sunt argumente suficiente și elocvente care ne determină să afirmăm că guvernarea PDL–PSD a provocat, până în prezent, cele mai mari nemulțumiri în rândul salariaților din învățământ.
Năzbâtiile actualei guvernări au început cu neaplicarea mult-mediatizatei Legi 221, lege care, aplicată, ar fi contribuit cât de cât la îmbunătățirea condiției sociale a personalului din învățământ.
A urmat rectificarea bugetară negativa din luna aprilie, în urma căreia bugetul educației a fost redus cu peste 1,4 miliarde lei, măsură care afectează grav atât derularea programului investițional, cât și cheltuielile de personal, existând riscul major ca personalul din învățământ să nu-și primească integral salariile până la sfârșitul anului.
Umilirea dascălilor a continuat. Sumele derizorii acordate cadrelor didactice care au făcut parte din comisiile examenului național de bacalaureat sunt un alt argument al batjocurii la care aceștia au fost supuși.
Picătura care a umplut paharul nemulțumirilor a fost decizia unilaterală luată de demnitarii pesediști de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Marian Sârbu și Valentin Mocanu, de a ciunti în mod iresponsabil coeficienții de ierarhizare negociați în proiectul legii de salarizare din sectorul bugetar.
După ce, în urma a numeroase discuții tensionate purtate cu reprezentanții bugetarilor de lux, s-a reușit o poziționare acceptabilă a personalului didactic pe această scară de ierarhizare, iată că, dintr-un simplu condei, doi politruci au reușit să umilească peste 400.000 de salariați din învățământ.
O lege care ar trebui să repare nedreptățile legate de salarizarea în sectorul bugetar, în sensul eliminării discrepanțelor inacceptabile între diferitele categorii de salariați ai acestuia, se transformă într-o lege care accentuează nedreptățile.
În timp ce coeficienții bugetarilor privilegiați rămân poziționați spre partea superioară a ierarhiei, cei ai salariaților din învățământ au fost împinși spre partea inferioară a grilei de salarizare. Există și situații paradoxale în care veniturile personalului didactic ar urma să scadă. Dacă această măsură ar fi fost luată de reprezentanții Ministerului Finanțelor, ar fi fost de înțeles. Când inițiativa a venit de la reprezentanții unui partid social care conduc un minister care trebuie să se ocupe de protecția socială, ceva este putred.
Este criză și nu sunt bani pentru învățământ. În schimb, sunt bani pentru a organiza fel de fel de chilabale și serbări câmpenești, binecuvântate de maestrul de ceremonii Traian Băsescu.
Sunt bani pentru a acorda prime de vacanță bugetarilor de lux, dar pentru salariații din învățământ nu există.
În condițiile în care există ministere, conduse de miniștri agreați, unde banul public este risipit în mod iresponsabil și dubios, pentru învățământ e perioadă de austeritate.
Recent, comisarul pentru educație al Uniunii Europene, Jan Figel, a avertizat conducerile țărilor membre ale UE că trebuie să sporească sumele acordate educației și mai ales acum, în perioada de criză. Am îndoieli însă că, din cauza obtuzității în gândire, amatorii care guvernează România au priceput ceva din mesajul comisarului european.
Sub aceste suspiciuni așteaptă cadrele didactice un nou an școlar. Starea lor de nemulțumire este profund justificată și cred că amarul acestora va fi vărsat, la toamnă, în primul rând, pe cei care în ultimele șase luni și-au bătut joc de sistemul de învățământ.
Prof. Simion HANCESCU,
Prim-vicepreședinte FSLI
Sursa: Tribuna Învățământului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu